Elena Scutaru

Figura verticală, frontală, reia motivul cariatidei antice, corpul care susține arhitectura și devine el însuși arhitectură. Cartonul ondulat, fixat în rășină, construiește umerii și veșmântul ca pe niște coloane. Chipul, închis într-un disc, pare o mască aplicată pe structură: arhetipul străvechi se întâlnește cu imaginarul postuman al hibridului.

Brațele deschise și corpul învelit în straturi de hârtie și rășină dau figurii un gest ambiguu, între ofrandă și chemare. Suprafața pare o piele încă în formare. Seria explorează hibridul ca arhetip: o ființă compozită, cu identitate fluidă, între zeitățile antropo-zoomorfe ale mitologiei și clona epocii tehnologice.

Două figuri se privesc de aproape, înălțate pe structuri metalice. Chipurile aproape identice trimit la multiplicare și clonare, iar textilul și obiectele găsite fac corpurile să pară încă în construcție. Seria Avatar crește în etape succesive, cu straturi adăugate în timp: identitatea apare ca proces deschis, nu ca formă încheiată.